Din soc se folosesc florile, fructele si interiorul scoartei. Florile se culeg la sfarsitul primaverii, cand infloresc. Ele sunt uscate si folosite la preparerea infuziilor si a decocturilor. Fructele se culeg la inceputul toamnei, cand sunt coapte. Scoarta interioara proaspata, dezvelita prin decojirea celei externe, negre se foloseste mai rar.
Florile de soc contin tanini, potasiu, mucilagiu, fenoli si flavonoide. Scoarta contine sambucina, o substanta asemanatoare cu alcaloizii. Fructele, utilizate adesea ca sirop, gem sau vin sunt bogate in antocianine, acid folic si vitaminele A si C. Ele mai contin flavonoide si glucozide cianidice, care sunt otravitoare in doze mari.
 |
| soc |
Florile si fructele de soc au calitati expectorante si favorizeaza transpiratia, ajutand astfel la scaderea febrei si la eliminarea toxinelor din organism. Datorita acestor efecte combinate, socul este util in tratarea racelilor si gripei.
In 1990, cercetatorii bulgari au descoperit ca socul are actiune antivirala impotriva virusului herpes simplex de tip I (cauzator de abcese) si a virusului influenza, tipurile A si B. Dovezi clinice recente din Israel, arata, de asemenea, eficacitatea socului impotriva diverselor tulpini gripale. Daca este administrat in doze suficiente in timpul infectiei, socul poate scadea mult timpul de recuperare dupa gripa.
Un studiu francez a demonstrat ca preparatele din soc au efect diuretic. Fructele sunt usor laxative. Un decoct din flori de soc constituie o apa de gura sau o gargara pentur combaterea inflamatiilor gingivale si ale gatului. Se pare ca radacina este insecticida - bursucii se maseaza puternic pe blana cu ea pentru a scapa de paduchi. Decoctul, folosit topic, ar putea fi eficient impotriva pediculozei scalpului.
Fructele crude de soc nu se consuma: ele pot produce varsaturi si greata.\
 |
| soc fructe |
In tratamentul gripei, racelilor si guturaiului:
In tratamentul inflamatiilor gatului si gingivita sau alte afectiuni ale gurii:
