Padurile tropicale consta in principal din arbori cu frunze late, dar perene, care cresc tot timpul anului si au inele de crestere. Ele prospera in locuri cu temperatura medie de 25-300C si cu precipitatii de 4000-6000 mm anual. Aceste paduri sunt atat de bogate in specii de plante incat s-a estimat ca pe fiecare 100.000 km2 de padure tropicala se gasesc peste 750 de arbori si 1500 specii de plante cu flori. De asemenea aceasi suprafata contine si aproximativ 400 de specii de pasari, 150 de specii de fluturi, 100 specii de reptile, 60 de specii de amfibieni, iar speciile de insecte sunt prea numeroase pentru a fi numarate.
Padurile tropicale cresc cel mai bine in regiunile fara anotimp secetos, astfel intalnim cele mai multe paduri la Ecuator. Le gasim in America Centrala si de Sud – bazinul Amazonului, Africa Centrala si de Vest – bazinul fluviului Zair, Madagascar, Asia de SE, insule in Oceanul Pacific.
Padurile tropicale sunt de mai multe tipuri: paduri tropicale de depresiune; paduri de mangrove – cresc in mlastini de apa sarata de coasta; paduri de munte – care se mai numesc si paduri de nori.
Padurile tropicale sunt imaginate adesea ca o incalceala deasa de arbusti peste care se ridica arborii, dar arbustii se dezvolta numai acolo unde lumina soarelui ajunge la sol – de-a lungul malurilor de rauri sau in poieni. In ciuda numarului mare de specii aspectul padurilor tropicale este adesea monoton, deoarece majoritatea arborilor au trunchiuri subtiri, drepte acoperite cu o scoarta neteda si subtire. Ei ramifica abia in varf. Aceasta se intampla deoarece arborii concureaza pentru lumina si trebuie sa creasca cat mai repede pentru a ocupa locul cel mai bun.
Alte tipuri caracteristice de plante din padurile tropicale sunt plantele epifite si plantele cataratoare cunoscute sub numele de liane. Plantele epifite traiesc agatate, sau fixate de plantele suport fara a fi insa nici parazite nici semiparazite şi nici nu le produc daune. Lianele sunt plante agatatoare lemnoase inradacinate in solul padurilor. Ele folosesc arborii pentru sustinere in drumul lor spre straturile superioare.
Distrugerea padurilor tropicale
Padurile tropicale acopereau odata o suprafata de peste doua ori mai mare decat cea din prezent, iar distrugerea cea mai rapida a avut loc in ultimii 50 de ani. In 1976 ONU estima ca 57.000 km2 de padure dispar in fiecare an.
Un motiv principal al distrugerii padurilor este exploatarea intensiva a unor arbori tropicali cu lemn de esenta tare, precum mahonul si tecul catre tarile dezvoltate.
Dupa taietorii de lemne urmeaza bastinasii care ard suprafete mari de padure pentru a-si crea loturi agricole. Exploatarea miniera in cariera este alt factor care distruge padurea tropicala. Altii taie padurile pentru a face loc fermelor de animale.
|
| defrisarea padurii tropicale |
Reutilizarea pamantului sub padurea tropicala poata sa para profitabila timp de cativa ani. Dar defrisarea expune solul la ploile mari, care spala repede substantele nutritive. Aceasta spalare lasa solul nefertil. In acelasi timp, apare o eroziune grava a solului si raurile se ineaca in noroi. Cantitatilor tot mai mari de apa odata absorbite de sol si de plante, spala solul, provocand inundatii si alunecari de teren.
Dar nu numai plantele si animalele padurilor tropicale ale lumii dispar: si comunitatile de oameni scad. De exemplu, aproximativ 90 din triburi de amerindieni din bazinul fluviului de amazon au fost sterse de pe fata pamantului in ultimii 90 de ani. Plantele care ar putea fi folosite pentru combaterea unor boli incurabile s-ar putea sa dispara chiar in acest moment.
In plus, oamenii de stiinta sunt ingrijorati de faptul ca distrugerea padurilor tropicale poate sa duca la schimbari climatice, sau se le accelereze. De exemplu, arderea padurilor contribuie la cresterea cantitatii de dioxid de carbon din atmosfera si astfel intareste efectul de sera, care determina incalzirea globala.
Mai mult ca niciodata, oamenii recunosc pericolele implicate de distrugerea padurilor tropicale, si faptul ca aceasta trebuie protejata!
